PPE DE Partidul Democrat Liberal Arad

Matula: “Cu 16 miliarde se pot face aproape patru autostrazi Arad-Constanta!”

O discuție aplicată cu Iosif Matula despre cât de greu s-a obținut „Extinderea regulii „n+3” pentru România, cât de dure au fost negocierile și ce ne mai așteaptă.

 

JA. Domnule Matula, au apărut mai multe informații legate de fonduri „salvate” pentru România în Comisia REGI din Parlamentul European. Dumneavoastră sunteți acolo. Lămuriți-ne care este situația.

Iosif Matula. Într-adevăr, sunt vicecoordonator din partea PPE în Comisia de Dezvoltare Regională și vă pot spune că, în urma efortului colectiv a europarlamentarilor români, am mai făcut un pas înainte (alături de Slovacia) pe calea extinderii regulii „n+3” privind absorbția fondurilor europene. Adică, de prelungirea cu un an a termenului până la care se pot absorbi fondurile europene alocate anilor 2011 și 2012.

Fondurile alocate statelor membre în cadrul politicii de coeziune se împart în sume anuale care trebuie cheltuite în decurs de doi sau trei ani, în funcție de țară. Această regulă este cunoscută sub numele de regula „n+2” sau „n+3”, „n” fiind anul în care sunt alocate fondurile. Oricare parte din suma anuală care nu este solicitată la decontare de către statul membru în această perioadă se deduce automat din suma totală alocată, întorcându-se la bugetul Uniunii, adică se pierde de către statul în cauză.

JA. Care este istoricul acestei măsuri? S-a luat așa peste noapte decizia?

I.M. În urma acordului politic de la Consiliul european din 7-8 februarie 2013, delegația României, condusă de președintele Băsescu, a obținut această extindere a regulii „n+3” pentru România. La propunerea venită din partea României s-a alăturat doar Slovacia, alte state preferând să-și negocieze atunci diverse clauze, mergând până la maximum 1,56 miliarde euro în cazul Ungariei. Extinderea regulii „n+3” în cazul țării noastre se poate materializa în peste 4 miliarde euro fonduri europene, bani care altfel ar fi pierduți, neputând fi decontați la timp. A fost o muncă începută în luna mai, atunci când Comisia Europeană a depus la Comisia REGI din Parlamentul European propunerea legislativă. Raportorul ceh care a coordonat această propunere a venit cu câteva amendamente prin care dorea să extindă aplicarea regulii și la alte state. Amendamentele nu erau la prima vedere împotriva României, doar că erau de tip „capcană”, aprobarea lor nefiind agreată de Consiliul European și de Comisia Europeană. În această situație nedorită, se intra, din nou, la discuții între cele trei instituții europene (trialog), iar o posibilă soluție putea veni cel mai devreme in 2014, când România ar fi pierdut deja fondurile nedecontate aferente anului 2011.

JA. Cum e munca aceasta legislativă la nivel european, mai exact ne puteți spune câte ceva din culise?

I.M. E foarte interesantă și palpitantă. Sunt câteva reguli „diplomatice” generale: să cunoști foarte bine toate detaliile raportului și a întregului context, să ai o activitate prin care cuvântul tău să conteze și apoi să ai argumente sau dacă nu, să le găsești, pe baza cărora să obții sprijinul și voturile colegilor. În condițiile în care vă garantez că fiecare coleg vine cu argumente foarte solide la negocieri. În altă ordine de idei, să fii prezent 100% la activități, pentru că de la o oră la alta se pot întoarce lucrurile. Situația de față a fost mai complicată deoarece trebuia să anulăm amendamentele depuse chiar de raportor. Se întâmplă foarte rar să poți bloca amendamentele raportorului dintr-un motiv simplu: dacă, prin tatonări, simte că nu va avea sprijin la un amendament, nu îl depune sau îl retrage. Și aici a fost vorba nu de unul, ci de mai multe. Un alt argument greu era că prin amendamente erau atrași și colegi din alte state care ar fi avut de câștigat, dar… ar fi pierdut România. Culmea, în categoria capcanelor, era un amendament prin care și noi am fi avut aparent de câștigat, dar acceptarea lui trimitea raportul în… 2014 și totul era pierdut. Vorba aceea, câștigam un leu, dar pierdeam o mie. Și când totul părea a fi în regulă pentru noi, a mai apărut o situație foarte delicată, Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice de la București a trimis o scrisoare raportorului prin care oarecum îl felicita pentru munca depusă pe raport și amendamente. Vă dați seama cu ce „pleașcă” s-a trezit în mână raportorul Oldrich Vlasak, vicepreședinte al Parlamentului European? A fost o gafă, posibil din necunoașterea întregului hățiș al detaliilor prezentate sau al urmărilor posibile. Ca urmare, am pierdut votul în Comisia Bugete, dar am recuperat totul în comisia noastră, decidentă pe acest raport, printr-o adevărată muncă de echipă a europarlamentarilor români. Am anulat la vot amendamentele nefavorabile nouă, chiar și cele pierdute la Comisia Bugete, iar raportul în forma convenabilă României a trecut cu 36 voturi pentru, 3 împotrivă și 6 abțineri. 5 voturi au fost ale noastre, europarlamentarii români, trei din grupul meu politic PPE, dar aș aprecia în mod special munca lui Marie Jean Marinescu și sprijinul unui coleg deosebit, olandezul Van Nistelrooij, cel care a condus delegația REGI la Arad și care crede mult în noi de atunci, din 2010 când a vizitat România.

JA . Avem deci patru miliarde de euro fonduri europene la dispoziție în plus…

I.M. Ușor, că până acolo mai este. E adevărat că acum toată lumea este fericită, am văzut comunicate peste comunicate. Ne-a felicitat și premierul, chiar dacă în februarie spunea că extinderea acestei reguli pentru România înseamnă „nimic”. Ca unul care sunt în miezul evenimentelor, îndemn la cumpătare și responsabilitate, la muncă în echipă în continuare, chiar și în situațiile în care trebuie să ne corectăm unii altora „scăpările”. Miza e reprezentată de interesele țării noastre.

JA. Ce urmează deci?

I.M. Am acordat prin vot în Comisia REGI un mandat de negociere la trialogul cu Consiliul și Comisia Europeană pentru finele lui septembrie, începutul lui octombrie. Votând forma agreată de cele două instituții, există speranța ca negocierea să fie simplă, astfel că la sesiunea plenară din a doua parte a lunii octombrie raportul să intre la vot la Strasbourg. Apoi, în noiembrie, cel târziu decembrie, trebuie să apară în Jurnalul Oficial al UE. Este obligatoriu ca toate etapele să aibă loc în 2013. Dar mult mai important este ca între timp absorbția fondurilor europene să se intensifice mult mai mult decât în prezent, în investiții directe care să creeze locuri de muncă și venituri la buget. Celor care vântură creșterea ritmului la absorție le dau niște cifre care sper să creeze fiori și să-i trezească la realitate. În urmă cu un an și jumate, noi și bulgarii aveam cam același grad de absorție, iar azi Bulgaria are 32%, iar noi 20%. Mai mult, eu mă uit la cererile de finanțare depuse la Comisia Europeană pentru decontarea lucrărilor executate și ritmul nu este cel dorit. Nu se lucrează cât trebuie și cum trebuie și asta o vedem cu toții. Pentru că acum vin bani pentru cererile depuse mai demult. Pentru lucrările executate în prezent și cererile corespunzătoare depuse acum, banii vor veni în viitor. Am absorbit până în prezent în jur de 4 miliarde. Știți cât mai avem de utilizat până la 31 decembrie 2015, adică în doi ani? Aproape 16 miliarde euro! Adică în medie 600 milioane euro pe lună, sau 20 milioane euro pe zi! Cu 16 miliarde se pot face aproape 4 autostrăzi Arad-Constanța! Ultima zi de decont va fi 31 decembrie 2015, inclusiv pentru anul 2013 (când se aplică doar formula „n+2”). Cu alte cuvinte, bani avem, să vedem cum să îi folosim. În investiții și locuri de muncă și venituri la buget.

„În urmă cu un an și jumate, noi și bulgarii aveam cam același grad de absorție Azi Bulgaria are 32%, iar noi 20%”.

30 septembrie 2013

www.aradon.ro

Jurnal Arădean